Nimeni nu stie de unde vine viata, cum se
naste si cum poate evolua atat de calm si de lin spre un final pe care nu-l
cunoaste nimeni. Nimeni, dar absolut nimeni nu poate spune vreodata cu
certitudine daca viata are un scop sau e o simpla intamplare generata de
intersectarea unor forte necunoscute si duale. Probabil ca daca am stii motivul
pentru care suntem aici totul ar parea mai searbad si mai golit de continut.
Vietile ar capata un contur fad si fals si
s-ar sterge intr-o rutina de nepasare fata de propria conditie si fata de
propriile valori. Cat de mult conteaza ce facem in fiecare zi, nimeni nu poate
stii. Si daca ar conta, pentru ce ar conta? Nu putem sa zicem cu certitudine.
Putem doar sa speram ca intr-o ni se va revela totul si vom intelege in sfarsit
ca lucrurile pentru care am luptat si tot ce am facut nu a fost in zadar.
Cel mai mult, oamenii se tem de zadar. Apoi
de hazard. Dar totul e hazard, un hazard ordonat in haosul lui care pare sa
aiba un parcurs fluent si sigur. Coerenta este cea care da sens tuturor
actiunilor noastre pe care iubim sa le pretuim si sa le tratam ca pe niste
povesti frumoase spuse noua insine.