Traim intr-o jungla urbana condusa de Lei

Totii oamenii urasc banii, mai putini cei care ii au. Este adevarul care sta la baza societatii in care traim si care ne guverneaza fiecare actiune pe care o facem. Din punctul meu de vedere insa, banii nu trebuie urati. Nici iubiti. Trebuie luati asa cum sunt si nimic mai mult. Ei sunt doar un mijloc prin care este remunerata munca pe care o depunem si fara de care nu ne-am permite sa traim vietile pe care le avem.

Fara bani, societatea nu ar exista sau ar exista intr-o forma primordiala: intemeiata pe troc. Fara bani, nu am avea un apartament incalzit iarna, o masina cu care sa ne deplasam, filmele preferata si pizza in oras. Practic, nu am avea mai mult decat ce ne-a dat natura. Intr-adevar, natura ne-a dat destul de multe lucruri, daca nu chiar totul. Dar oamenii stiu ca totul este perfectibil. Sau, altfel spus, nimic nu este perfect. Orice se poate imbunatati. Orice, chiar si omul. Mai ales omul.

Ne dorim multe, dar cel mai mult ne dorim bani ca sa avem ce ne dorim. Dar daca am avea bani si ne-am putea permite orice, ar insemna sa nu ne mai dorim altceva decat si mai multi bani. Acesta ar ramane unicul scop profesional pe care l-am mai putea avea (pe langa nevoile firesti de afectiune, iubire, prietenie, siguranta etc.) Cat de bine este asa? Doar oamenii foarte bogati pot stii. Dar ei nu par foarte nefericiti, cel putin nu mai nefericiti decat restul, asa ca pare total in regula sa vrei cat mai multi bani. Atata timp cat nu faci din asta un scop. Sau si asa. Oricum e bine.